familia de albine

Creşterea albinelor este o activitate sistematică. Apicultorul trebuie să ţină cât mai bine evidenţa activităţii şi evoluţiei familiilor de albine, de obicei ajutându-se de un jurnal, deoarece neefectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere poate duce la pierderea stupilor. Este bine ca în acest jurnal să se ţină şi evidenţa produselor apicole rezultate căci cu cât mai multe informaţii despre un stup, cu atât e mai uşor de prevăzut evoluţia lui viitoare.

Lucrările pe care apicultorul trebuie să le efectueze în stupină trebuie să se sincronizeze cu ritmul activităţilor pe care albinele le desfăşoară în funcţie de anotimp.

Primăvara stuparul trebuie să facă un diagnostic asupra stării familiilor şi să aprecieze starea în care acestea au ieşit din iernat. Când temperatura exterioară trece de 12°C albinele încep zborul de curăţire. Pentru stimularea zborului de curăţire se administrează apă caldă îndulcită în care se adaugă sare în concentraţie de 0,5g/litru. În cazul familiilor slabe se recomandă hrănirea lor cu sirop de zahăr sau alte suplimente.

Activitatea de vară începe odată cu înflorirea salcâmului, moment în care poate pleca în cules pastoral. În acestă perioadă albinele ies la cules şi fac provizii importante de miere, polen etc. De câte ori se impune, apicultorul poate extrage mierea sau recolta polen şi alte produse. Tot acum acesta poate să-şi sporească numărul familiilor de albine prin roire naturală sau artificială (provocată).

Activitatea de toamnă începe odată cu încetarea culesurilor din timpul verii şi presupune înlocuirea mătcilor necorespunzătoare, înlocuira fagurilor cu defecte, reducerea spaţiului din stup pentru păstrarea căldurii, completarea rezervelor de hrană etc.

Iarna stuparul intervine foarte puţin în viaţa familiei de albine, de obicei mulţumindu-se să controleze starea lor prin ascultarea stupilor.

BOLILE ALBINELOR

Exploatarea din punct de vedere economic a familiei de albine nu se poate realiza fără menţinerea sănătăţii albinelor. Apicultorul care doreşte să obţină producţii mari trebuie să aplice măsuri eficiente de igienă, să aplice tratamente care să aibă rolul prevenirii bolilor mai curând decât să permită apariţia acestora cunoscându-se faptul că e mai uşor să previi decât să tratezi.

Prevenirea bolilor se realizează prin menţinerea unor familii puternice prin acumularea de rezerve de hrană de calitate pentru iernat, selecţia de mătci prolifice, aplicarea măsurilor de igienă. Totuşi, oricâte măsuri de prevenţie s-ar lua este posibilă apariţia bolilor motiv pentru care apicultorul trebuie să fie familiarizat cu evantaiul de manifestări clinice care le însoţesc şi metodele de tratarea a acestora. O clasificare în funcţie de agentul care cauzează boala urmează:

Loca americană este o boală infecto-contagioasă produsă de Penibacillus larvae.

Categoria afectată: larve în stadiul de puiet căpăcit.

Semne clinice:

moartea larvelor după căpăcire constatată prin deformarea căpăcelelor;
căpăcelele sunt adâncite şi perforate, de culoare maro-închis către negru;
aspectul neuniform, cu aspect împrăştiat, a puietului;
consistenţa vâscoasă a larvelor moarte care au un miros greu de clei de tâmplărie şi sunt de culoare cafeniu închis;
aderenţa larvei moarte la pereţii celulei iar încercarea de extragere cu un băţ de chibrit, conţinutul se întinde sub forma unui filament.

Diagnostic:

prezumtiv - pe baza semnelor clinice;
cert - în laborator pe probe de fagure cu puiet suspect (15x20 cm);
diferenţiat - faţă de loca europeană, puiet în sac şi viroze.

Perioada de manifestare: septembrie - octombrie, dar şi în restul sezonului activ.

Tratament:

Locamicin 80 - 100 g prin prăfuirea fagurilor şi albinelor. Tratamente la 3 - 4 zile. Altele două la 5 - 7 zile şi/sau 1 kg de Locamicin/litru sirop, 250 ml/stup;
Oxitetraciclină (teramicină) 0,5 - 0,75 g / litru de sirop, câte 250 - 500 ml. Se pot aplica 4 - 5 tratamente la 4 -5 zile;
Negamicin, eritromicină.

Combatere: se îndepărtează fagurii cu puiet afectat în fază incipientă şi se vor topi într-un loc izolat. Se vor trata toate familiile de albine din stupină. Se va efectua un tratament preventiv şi în primăvara anului următor.

Atenţie: Boala trebuie declarată.

Loca europeană este o boală infecto-contagioasă produsă de Bacillus alvei, Streptococcus apis, Bacillus orphaeus, Bacterium eurydice.

Categoria afectată: larve în stadiul de puiet necăpăcit.

Semne clinice:

larvele nu aderă la peretele celulelor şi au un miros acru, oţetit sau uşor aromat;
puietul este dispus neuniform în formă de pâlcuri cu goluri în punctele atacate;
larvele au aspect transparent şi îşi schimbă culoarea din alb-sidefiu în galben şi la final maro închis;
în fazele avansate ale bolii, după 10 - 20 zile larvele se dezhidratează şi se transformă în solzişori de culoare cenuşiu-brună care stau pe fundul celulelor.

Diagnostic:

prezumtiv - pe baza semnelor clinice;
cert - în laborator pe probe de fagure cu puiet suspectat (15x20 cm);
diferenţiat - faţă de loca americană, puiet în sac.

Perioada de manifestare: în sezonul activ.

Tratament: Locamicin 80 - 100 g prin prăfuirea fagurilor şi albinelor. Tratamente la 3 - 4 zile. Altele două la 5 - 7 zile şi/sau 1 kg de Locamicin/litru sirop, 250 ml/stup. Se poate folosi şi oxitetraciclina.

Combatere: se îndepărtează fagurii cu puiet afectat în fază incipientă şi se vor topi într-un loc izolat. Se tratează întreaga stupină. Tratamentul se va efectua şi în primăvara anului următor.

Atenţie: boala trebuie declarată.

Paratifoza sau salmoneloza este o boală infectecţioasă produsă de Salmonella schotmulleri alvei.

Categoria afectată: albinele adulte.

Semne clinice:

albinele au abdomenul mărit, diaree şi paralizie;
albinele sunt incapabile de zbor;
depopularea stupului.

Diagnostic:

cert - în laborator, prin examinarea a 30 - 50 albine muribunde;
diferenţiat - faţă de nosemoză, viroze şi intoxicaţii.

Perioada de manifestare: în sezonul activ.

Tratament: Oxitetraciclină 0,5 g / litru sirop în porţii de 250 - 500 ml, 4 -5 administrări la interval de 4 -5 zile.

Combatere: Se îndepărtează şi se ard albinele moarte de pe fundul stupului. Se dezinfectează stupul.

Septicemia este o boală infectecţioasă produsă de Pseudomonas apiseptica şi are atât formă acută cât şi cronică .

Categoria afectată: albinele adulte.

Semne clinice:

albine moarte în faţa stupului care se desfac în părţi componente la cea mai mică atingere;
albinele sunt incapabile de zbor sau părăsesc stupul cu manifestări nervoase;

Diagnostic:

prezumtiv - pe baza semnelor clinice;
cert - în laborator prin examinarea probei de albine suspecte (30 - 50 albine vii sau muribunde) prin examen bacteriologic din hemolimfă şi musculatura toracică;
diferenţiat - se face faţă de septicemiile produse de virusuri, rickettsii, nosemoza acută, virozele cu simptomatologie nervoasă şi faţă de intoxcaţiile cu pesticide.

Perioada de manifestare: în sezonul activ.

Tratament: Oxitetraciclină 0,5 g / litru sirop în porţii de 250 - 500 ml, 4 -5 administrări la interval de 4 -5 zile.

Combatere: Se îndepărtează şi se ard albinele moarte de pe fundul stupului şi din faţa acestuia. Se dezinfectează stupul.

Septicemia este o boală infectecţioasă produsă de Spiroplasma apis.

Categoria afectată: albinele adulte.

Semne clinice:

albine cu abdomen mărit;
albinele sunt incapabile de zbor şi au tremurături musculare;
albinele merg în jurul stupului şi apoi mor;

Diagnostic:

prezumtiv - pe baza semnelor clinice;
cert - în laborator prin examinarea probei de albine suspecte (30 - 50 albine vii sau muribunde);

Perioada de manifestare: în luna mai.

Tratament: Oxitetraciclină 0,5 g / litru sirop în porţii de 250 - 500 ml, 4 -5 administrări la interval de 4 -5 zile sau până la dispariţia semnelor clinice.

Combatere: Se îndepărtează şi se ard albinele moarte de pe fundul stupului şi din faţa acestuia. Se dezinfectează stupul.